''- Un bilețic la Zăzuleni dață-ni'' glăsuiește o individă. Mă uit la ea lung, cu gându' că poate i se va trezi măcar conștiința, că totuși rându-i rând și el îi sfânt. Nică dom'le! Ba mai mult, își dă cu mâna prin păru ars spunând: ''- Mai dață-ni unu șî pentru podrujka me'' ....Am hotărât să tac.
-''Sleduiușii! ''se aude o voce înaintea mea. Am o impresie că toate casierele sunt una la față. Coafură de câteva etaje- ori e cu moțu' în frunte, ori la ceafă! Machiate pe întuneric,
cu buzele de un roz ieșit din orbite. Dinții rari, cafenii și deseori le pute din gură. Amabilitatea lor ajunge până la călcâiul broaștei. Și veșnic...veșnic doamnelor date li se scoală dorința de a bea cafea, exact în momentul când rândul de la casă e de câțiva kilometri. Peste câteva zeci de minute (în sfârșit) mă văd și eu față în față cu Tanti Dinți Maro: - ”Un bilet la Ungheni vă rog”, îi spun întenzându-i 50 de lei.
cu buzele de un roz ieșit din orbite. Dinții rari, cafenii și deseori le pute din gură. Amabilitatea lor ajunge până la călcâiul broaștei. Și veșnic...veșnic doamnelor date li se scoală dorința de a bea cafea, exact în momentul când rândul de la casă e de câțiva kilometri. Peste câteva zeci de minute (în sfârșit) mă văd și eu față în față cu Tanti Dinți Maro: - ”Un bilet la Ungheni vă rog”, îi spun întenzându-i 50 de lei.
-”Undi?”
-” La Ungheni!”
-”a aaaaa, la Ungheni....”
-”.....exact”
-” ap di și n-aț spus așă la înșeput?”
Mă uit la ea...mușcându-mi disperat limba, să nu-i administrez vreo replică înapoi..
-” La Ungheni, este bilet numa la 16:30 ( peste 1 oră și jumate)
-” Mai devreme nu e nimic? ”o întreb eu și mai disperat.
- ” Dap eu și-s dispecerskaya aiși ? Sleduiușii!”
Discuția noastră ”productivă” tocmai a luat sfârșit. Mi-am luat geanta, biletu' , mă pornesc...și iar sunt bruscată din mers ''- sorry'', aud o voce pițigăiată...mă uit mai bine, hopa, coțohârla de la Zăzuleni...
to be continued....
