Am terminat cartea acum vreo două săptămâni şi încă mă bântuie. Mereu găsesc o vorbă, imagine, un iz care să-mi amintească de ea. Pe lângă viaţa ei, care e impresionantă, dar oarecum previzibilă, pentru că oamenii celebrii parcă sunt sortiţi să aibă vieţi nefericite, mai e şi istoria din ea. Atâta istorie nu mi-a intrat în cap în toţi anii de şcoală, când îmi venea să vomit de fiecare dată când trebuia să învâţ despre războaie, regi sau alte prostii. Da, sunt o ignorantă, dar mă tratez, după cum se vede. Recunosc, am aflat din cartea asta mai multe despre Winston Churchill sau despre imperiul rus din vremea aceea, decât din manualele de istorie. Desigur, nici n-am auzit despre Coco Chanel când am învăţat citit despre al doilea Război Mondial, şi nu spun că aceasta a jucat un rol important, dar poate mă facea mai atentă.Şi viaţa EI – de la condiţia de ţărancă săracă lipită pământului, la femeie întreţinută, la recunoaşterea internaţională, aventurile amoroase cu sfârşituri mai mult sau mai puţin tragice, MODA cu M mare, oamenii cu care s-a înconjurat, celebrităţi sau nişte umbre, şi sfârşitul… Ca de obicei, când termin o carte care mi-a intrat în suflet, şi acum am avut o senzaţie de pustiu după ultimele rânduri. Ca şi când nimic nu ar putea substitui golul produs.
