Notă: Din motive etice nu voi face public numele adevărat al persoanei intervievate. O voi numi simplu, Maria. Materialul de jos e doar un rezumat al interviului ce urmează a fi publicat.
”... Cu fiecare bucată ruptă din mine muream...medicul scoatea din minte câte un membru al copilașul meu... . Durerea era oribilă, nu am țipat, conștiința mă durea mai mult...”
Maria locuiește într-un sat din raionul Ungheni. S-a măritat la 18 ani din dragoste, cum afirmă ea. Maică-sa a lepădat-o la numai 5 ani, plecând cu alt bărbat în Rusia. Iar tatăl ei de atunci nu s-a mai dezlipit de sticlă.
- Am locuit la o soră de a mamei, apoi la 17 ani l-am întâlnit pe El. Peste un an ne-am căsătorit. Îl iubeam, așa credeam, însă de unde să știu ce e dragostea? Și plus la toate, sora mamei nu mă mai putea întreține. Rămăsesem pe drumuri. După nuntă m-am mutat la părinții lui. Peste o lună am aflat că sunt însărcinată. La început am crezut că sunt bolnavă. Idee nu aveam ce simptome are o sarcină, nu aveam de unde să știu...
- A spus că nu putem încă crește un copil. Nu avem destui bani, nici casă, nici gaz, nici baie, nici mașină. M-a trimis la avort. I-am spus că nu vreau să-l fac, că îmi e frică... . A spus că vom face altul când se va întoarce din Moscova. Atunci vom avea bani, vom mai scăpa de datorii.
În dimineața următoare eram la genicolog.
Nu vei putea înțelege niciodată ce simțeam atunci. Când am ajuns acasă îmi era greață de mine, mă uram. El m-a luat în brațe și mi-a spus că mă iubește... . Am intrat în baie și am început să plâng în hohote.
De Crăciun, după ce El a plecat din nou la Moscova, am înțeles că sunt iar însărcinată. El a reacționat ca prima dată. I-am spus că la avort nu mă duc. De atunci n-am mai discutat normal...urla să mă duc la spital, iar eu îi închideam telefonul în nas.
Aveam aproape 4 luni, am trecut toate investigații medicale, sarcina decurgea normal. Era băiețel, deja se mișca în mine. La ecografie părea atât de micuț, ca un ghem. Știam că-l va chema Matei. Inimioara lui se zbătea atât de puternic, medicul mi-a spus că e un băiat puternic...
Peste câteva săptămâni El s-a întors acasă. Credeam că s-a schimbat... În acea seară a ajuns beat. Cum a intrat în ogradă a început să țipe. Striga să mă duc dimineață la prima oră la avort, eu am refuzat. Atunci a luat un lemn de lângă sobă și a început să mă lovească. Eu mi-am acoperit burta, dânsu continua să-mi tragă peste mâini, spate, cap. Mama lui a fost cea care m-a scos din bătaie.
Dimineață când s-a trezit, a venit la mine și mi-a spus că dacă nu scap azi de copil, mă alungă din casă, că n-are nevoie acum de ”plozi”. Am început să plâng, să îi spun că vom avea un băiețel, că deja se mișcă în mine, că l-am văzut la ecografie, că i-am auzit bătaile inimii... Nu m-a ascultat...m-a pus să aleg între el și copil. Peste câteva ore eram din nou la genicolog
- Dar avorturile după 4 luni sunt interzise prin lege...
- Aici El a găsit banii care îi lipseau. A intrat în cabinet, a vorbit cu medicul 5 minute, apoi m-au chemat și pe mine.
Maria a început să plângă, am încercat să o liniștesc, însă timp de 10 minute nu m-am putut apropia de ea.
- Când m-am urcat pe scaunul ăla blestemat mi-am simțit băiatul cum se mișca, sărmanul încerca să-mi aducă aminte că e viu, că vrea să trăiască....
Doctorul mi-a spus că fătul e prea mare pentru vacuum, așa că e nevoie să-l scoată pe bucățele. Îți închipui? a început din nou să plângă. Mi-a dat câteva pastile. Mateiaș a început a se mișca disperat în mine, se zbătea, era în ghearele morții...apoi nu l-am mai simțit. Medicul a început să-l zdrobească în mine. Cu fiecare bucată ruptă - muream ... scoatea din minte câte un membru al copilașul meu... Durerea era oribilă, însă nu am țipat, conștiința mă durea mai mult...La sfârșit, împreună cu o asistentă trebuia să verificăm dacă toate membrele au fost chirutate. Mă uitam la băiețelul meu, la Mateiaș al meu aruncat pe o tavă metalică...Maria își înghițea lacrimile în sec, uterul meu era gol, la fel ca sufletul. Uite, vezi aici, se lovi de două ori cu pumnul în piept, aici nu mai e nimic, eu sunt un nimeni. Nici șerpii, nici scorpiile nu-și omoară puii, eu l-am omorât.
Plângeam împreună cu acei doi albaștri. Nu am puterea, nici dreptul de ai judeca. Nu pot...Maria e doar o femeie care a renunțat la tot pentru bărbatul ce îl iubea. Acum locuiește din nou la mătușa ei. Vrea să divorțeze.
- El mi-a spus că mă omoară când vine acasă...
Câte femei au fost în situația Mariei? Câte și-au rupt de la inimă pruncii...
pentru ce? Pentru o mobilă mai bună la bucătărie? Pentru o mașină? Pentru o reparație în casă? Cum dracu buneii noștri creșteau 18 copii în 3 odăi, se strângeau toți la o mămăligă și erau fericiți? Și le ajungea de toate?
Cum poți să-ți trimiți femeia cu pruncul tău mișcând în ea, la moarte? Cum poți să-ți leși copilul schingiuit? Carne din carnea ta, sânge din sângele tău? Cum?
Dacă citești aceste rânduri, și mâine vrei să avortezi, gândește-te că și tu ai fost în locul copilașului tău, iar părinții tăi te-au lăsat să trăiești...
Elena Briciuc
