–
Hai
să fugim la noapte, e unica noastră șansă! O imploră doi ochi albaștri pe fată
–
Dar
iubitule, vom fi blestemați de Zamolxes
–
Să
ne blesteme toată Divinitatea, viața mea ești tu Andro!
–
Brusus,
dacă Parnas ne va găsi, vom muri!
–
Nu
ne va găsi, vom trece Tysa și ne vom ascunde prin păduri. Vom fi cei mai
fericiți...
Tribul Harpilor erau în mare pregătiri pentru nunta
fiicei căpeteniei Nikarkes cu căpetenia Caucasienilor,
Parnas. Acesta i-a promis-o cu 17 ani în urmă, după ce Parnas l-a salvat de la
moarte.
Parnas era cunoscut în tot ținutul datorită cruzimii lui.
Și-a omorât fosta soție cu pietre pentru că aceasta nu putea să-i nască un
moștenitor. Iar pe unica sa fiică a adus-o ofrandă zeilor.
Andra era cea mai mică fiică a lui Nikarkes dar cea mai
frumoasă.
Vestea căsătoriei ei cu Parnas i-a îngrozit pe Harpieni. Nimenănui nu le venea să creadă că această
făptură angelică, v-a deveni soția monstrului Caucasian care în curând o va
duce în tribul său.
În dimineața nunții, Parnas a intrat cu ostașii săi în
cetate. De sus cădeau petale de flori , grâu și chiote.
Nikarkas veni la el și îl îmbrățișă, împreună se îndreptă
spre altar, unde îl aștepta mireasa. Ajunși acolo Andra nu era ...
Parnas înțelegând că mireasa sa a fost furată, și-a trimis
ostași să îi caute . Lui Nikarkes i-a luat viața care a salvat-o cândva.
Trei nopți
războinicii au distrus case, gospodării,
lăcașe, în căutarea lor. I-au găsit a
patra zi dormind într-o scorbură împreună. Aduși legați în fața lui Parnas,
acesta a poruncit ca Brusus să fie omorât. Cînd călăul a ridicat sulița să îi tsrăpungă inima, Andra s-a aruncat în
brațele lui Brusus, privindu-l în ochi pentru ultima data. Arma rece trecu prin
amîndoi.
Înebunit de durere și răzbunare, Parnas a început să-i omoare
pe Harpieni. Bărbați, copii, femei, toți au căzut răpuși de sulițile ostașilor
lui.
În vara anului 2011, în pădurea din Stolniceni,echipa de
arhiologi de la Universitatea de Stat
din Moldova și Universitatea din Cahul, conduși de doctorul în știință Tudor
Arnăut, au descoperit rămășițele din
tribul Harpilor. Iar într-un tumul, au fost găsite 2 schelete
îmbrățișîndu-se... osemintele celor doi îndrăgostiți ...
Brațele lor erau strîns încrucișate, iar cutiile toracice
sfărâmate. Durerea lor era la fel ca a lui Romeo și a Julietei, ca a lui
Tristan și a Izoldei, ca a lui Paris și a Elenei.
Ei au demonstrat că moartea înseamna sfârșitul unei
vieți, dar nu a unei iubiri.
Timp de 2500 de ani, ei s-au iubit ascunși sub pământul
uitării, doar aici și-au găsit liniștea eternă.
Elena
Briciuc
