De mult mă gîndeam la o tunsoare nouă,o împrospătare a look-lui meu,am luat-o pe mamy de mînuță și am ajuns la stilista mea.
''- ce facem azi? ca de obicei?''
îmi arată 3 cm din lungimea părului meu
-''atît?''
-mai scurt,îi arat la umeri
-ești sigură?
-mai repede că nebuna se poate răzgîndi,a adăugat mama
-taie!
și au început să cadă pletele mele pe jos,am hotărît să nu privesc procesul,ci doar finalul,m-am întors cu spatele la oglindă....Nu îmi părea rău,citisem undeva,că podoaba noastră capilară pastrează informații și amintiri,iar eu îmi doream nespus să scap de toate memoriile mele negative,de toate spam-urile și virușii din viețisoara mea.
După 2 ore de tortură și chin...stilista mea a respirat ușurată...
Iar eu nu mă puteam rupe de oglindă))
O melodie de moment:
