Idee n-am cum să încep această postare... Cu jumate de an în urmă,eu m-am renascut...m-am renascut cînd l-am ținut în brațe pentru prima dată,atunci cînd ochii lui ma priveau adînc,chiar dacă avea doar cîteva zile.M-am renăscut atunci cînd întindea mînuțele lui spre mine.Nu am idee să va redau fericirea care a adus-o el în casa mea... Nu îmi imaginez cum am existat făra el 19 ani!!E un sentiment magic atunci cînd după cîteva săptămîni vii și-l strîngi în brațe..El a devenit acea forță care mă trage acasă...are deja 6 luni!!6luni de cînd Dumnezeu ne-a binecuvîntat casa...Il iubesc enorm..e un sentiment total diferit din tot ce am simțit eu în viața mea,e ceva mai mult decît dragoste.... .Nu voi permite nimanui să îi facă un rău lui,sau fraților lui mai mari.Sunt în stare să distrug pe oricine care o sa le umbrească fericirea....
..dar tu mi-ai legat sufletul cu noduri complicate, mi l-ai legat de al tau suflet sa nu ne despartim vreodata… de aceea esti aniversarea zilnica a fericirii mele...
