cum îți pierzi sinceritatea pe blog 

luni, 10 ianuarie 2011 - o nebunie de MISS ELYNN la 00:36
La început e frumos. Ai zece cititori, dintre care cinci prieteni. Scrii despre tot ce îţi trece prin cap, de la cât de enervat e vecinul de deasupra până la cât de tare îţi urăşti jobul. O faci cu umor sau cu amărăciune, dar o faci sincer. Îţi arunci sufletul în postul respectiv, îţi dezvălui sentimentele într-un exhibiţionism eliberator, care îţi face plăcere. Problemele apar atunci când vecinul de deasupra şi şeful încep să te citească.
Când m-am apucat de sportul ăsta nici nu îmi trecea prin cap că blogul e ca o carte de vizită. Nu îmi imaginam că o să mă sune lumea după ce public o postare niţel sentimentală să mă întrebe dacă sunt ok sau că o să mă bată la cap să le spun despre cine era vorba în postarea respectivă. Nu mă gândeam că mă vor citi prietenii, colegii de lucru,universitate sau că acei comentatori anonimi vor căpăta la un moment dat un chip şi mă voi înşira cu ei la o cafea. Mă gândeam doar că acel colţişor virtual e al meu, un loc unde mă pot exprima liber şi pot interacţiona cu cei interesaţi.
Pe măsură ce trece timpul, mi se pare că devine tot mai greu să fii sincera, ca şi blogger. De aia îmi place mie de cei care şi-au păstrat aciditatea şi sinceritatea, cel puţin aparent, şi după ce au devenit cunoscuţi în online (moamă ce dubios sună asta).
Însă,uneori îmi vine să mă dau cu capul de toți pereții dacă spun ceva contra voinței mele.Simt că mă sufoc dacă TAC!Nu voi spune niciodată că ''îmi place ceva'' dacă nu îmi place.Mai bine un an șoim,decît 10 oaie,
Dar voi?Rămâneţi la fel de sinceri chiar şi după ce vă mărturiseşte mama sau colega  că vă citeşte?