INGERUL INTUNECAT
CAPITOLUL 7
(fragment)
Crina isi lua ramas buna de la colega care o insotea acasa de la pictura, intra in ograda casei sale,mirosea a liliac, era o seara de mai.Copacul cel mare de liliac din spatele casei il plantase tatal sau cindva , Crina se indrepta spre el, se uita cu amintirile in ochi ,se intoarse si dori sa plece in casa. Simti cum niste miine o imbratiseaza pe la spate si o trase-ra sub copac,dori sa tipe insa ii recunoscu chipul lui.-Laur? Ce faci tu aici?
- Te asteptam...
- Sub copac?m-ai speriat enorm!
- Stiu,iarta-ma... Crina,ochii lui albastri erau atit de tristi,lua-se atent mina fetei in palmele lui si o strin-se cu gingasie.Laur o cuprinse cu patima la pieptul lui.Crina nu mai respira,devenise o prizoniera,o prizoniera iubita,care nu isi dorea libertatea,simtea cum pamintul i se ducea de sub picioare,intreaga lumea se invirtea in jurul lor ,ea doar se lasa pierduta in acei ochi albastri.
- Laur,intr-un final raspunse ea, e o nebunie
- Stiu, ii raspunse baiatul, si o imbratisa mai puternic,ii simtea deja respiratia ei,apoi ii mingiia-se usor obrazul.Ea hotari sa se lasa prada lui, ca un sacrificiu, oricum nu avea nimic de pierdut.Nu mai putea sa lupte impotriva acestor doi ochi albastri.Ii simti mingirea,deja era pierduta in imbratisarea lui.Inchise ochii,acum nu ii mai pasa de nimic, ca e seara si mama poate sa ii surprinda in orice clipa,ea doar ii cersea dragoste acum.Buzele lui se apropiase-ra incet de ale ei care tremurau, el surise incet,apoi continua sa o sarute,atent,patimas si plin de dor.Crina i se supunea acum,doar vintul era cel care adia pe fetele lor, un vint cald de primavara,ce legana usor ramurile copacului de liliac,ca peste ei sa danseze flori violete, flori ale dragostei.Era dulce acel amurg de mai,un amurg al tineretilor pline de dor si pasiune.Buzele lui nu o lasau sa plece,ba mai mult,doreau sa ii domine existenta prizonierei care era in delir...
Cu greu ii acorda liberate copilei,cu ochi nostalgici inbatati de amor o privi inca o data,observa florile violete in parul ei de tei, martore ale nebuniei lor,nu spunea nimic,El nu dorea sa strice feeria acestei clipe,ii saruta-se gingas mina,apoi se scufunda in intuneric.Peste citeva minute, undeva departe se auzi motocicleta,care se indeparta..."
