...cică sângele apă nu se face 

sâmbătă, 22 octombrie 2011 - o nebunie de MISS ELYNN la 22:27
Urăsc petrecerile globale de familie-când o dată la câțiva ani, la o masă mare, se strânge tot neamul de la Papură Vodă-ncoa' , din toate colțurile lumii. La un astfel de eveniment, riști să-ți înâlnești verișori, unchi, mătușe care pentru prima dată îi vezi în ochi. Toți se avântă să te pupe, să te întindă de obraji, să te scuipe-n frunte de deochi. 
Îmi aduc aminte, din copilărie, că la o astfel de manifestație, maică-mea mă îmbrăca cu ce aveam mai bun, îmi prindea în frunte un bant cât palma, și mă avertiza că dacă mă murdăresc merg în pielea goală. Nu aveam de ales...demnitatea mă durea mai mult...
Parcă mă văd urcată pe un scaun, cu bantu' între ochi, cântând: ''Trenule la ce oprire, a rămas a mea iubire...'' La sfârșit erau aplauze, noi scuipături de deochi și laude.
Cam așa decurgeau marile sobranii. La sfârșit mai urma o sesiune de pupat, tras de obraji și îmbrățișat, ca mai apoi, să nu auzim unul de celălalt câțiva ani înainte